Photo credit: Pigeoneyes.com on VisualHunt / CC BY-NC-ND Avem deja mai mult de o lună de când suntem în izolarea socială impusă de pandemie, căreia mie îmi place să-i spun și să o tratez, mai degrabă, ca pe o distanțare fizică (mult mai prietenoasă!). Cuvintele pe care le folosesc sunt importante! poate acum mai mult decât oricând... Poate că până astăzi aveam niște repere la care să tindem, pe care să le așteptăm cu mai mare toleranță, de exemplu Paștele, dar iată că și acesta a trecut. Și afară e totul înfrunzit și soarele își face tot mai des apariția și parcă frustrarea crește pentru că viața noastră încă e plină de incertitudine. Sau, poate incertitudinea se agravează, anxietatea capătă proporții colosale pentru că, da, viața noastră s-a schimbat. Știu! Nimic nou. Auzi asta deja de multe zile. Poate că nici nu mai vrei să auzi asta pentru că îți ajunge să experimentezi. În tot tumultul ăsta de incertitudini și vești nu chiar bune e posibil să nu mai știi care e
Sfârșitul de săptămână ce tocmai s-a încheiat a fost unul plin pentru mine, în principal pentru că au venit cei de la DoR la Iași. Și eu m-am entuziasmat și m-am bucurat. Am și profitat de ocazie, așa cum îmi place mie să fac de cele mai multe ori. Sâmbătă am avut norocul, împreună cu alți câțiva oameni, să-i ascult pe reporterii Oana Sandu și Vlad Odobescu povestind despre cum au ajuns ei la DoR, ce fac acolo și cum își documentează și scriu articolele. A fost un eveniment special dedicat studenților, dar nu numai. Pentru mine a fost un alt prilej de reflecție și bucurie să văd oameni cărora le place ceea ce fac și le pasă de locul în care sunt și se și vede! Dar despre altceva vreau să povestesc astăzi. Știu că nu sună tocmai înălțător, dar pe vremea tinereții mele nu aveam norocul unor astfel de evenimente, ceea ce era foarte frustrant. Poate tocmai de aceea îmi place atât de mult astăzi să fiu în mijlocul unor comunități pe care eu le consider valoroase. Nu aveam