Treceți la conținutul principal

Postări

Reziliență în pandemie. Ce e de făcut acum și după?

Photo credit: Pigeoneyes.com on VisualHunt / CC BY-NC-ND
Avem deja mai mult de o lună de când suntem în izolarea socială impusă de pandemie, căreia mie îmi place să-i spun și să o tratez, mai degrabă, ca pe o distanțare fizică (mult mai prietenoasă!). Cuvintele pe care le folosesc sunt importante! poate acum mai mult decât oricând...
Poate că până astăzi aveam niște repere la care să tindem, pe care să le așteptăm cu mai mare toleranță, de exemplu Paștele, dar iată că și acesta a trecut. Și afară e totul înfrunzit și soarele își face tot mai des apariția și parcă frustrarea crește pentru că viața noastră încă e plină de incertitudine. Sau, poate incertitudinea se agravează, anxietatea capătă proporții colosale pentru că, da, viața noastră s-a schimbat. Știu! Nimic nou. Auzi asta deja de multe zile. Poate că nici nu mai vrei să auzi asta pentru că îți ajunge să experimentezi.

În tot tumultul ăsta de incertitudini și vești nu chiar bune e posibil să nu mai știi care e drumul pe care mer…
Postări recente

Oportunități

Sfârșitul de săptămână ce tocmai s-a încheiat a fost unul plin pentru mine, în principal pentru că au venit cei de la DoR la Iași. Și eu m-am entuziasmat și m-am bucurat. Am și profitat de ocazie, așa cum îmi place mie să fac de cele mai multe ori. Sâmbătă am avut norocul, împreună cu alți câțiva oameni, să-i ascult pe reporterii Oana Sandu și Vlad Odobescu povestind despre cum au ajuns ei la DoR, ce fac acolo și cum își documentează și scriu articolele. A fost un eveniment special dedicat studenților, dar nu numai. Pentru mine a fost un alt prilej de reflecție și bucurie să văd oameni cărora le place ceea ce fac și le pasă de locul în care sunt și se și vede!




Dar despre altceva vreau să povestesc astăzi. Știu că nu sună tocmai înălțător, dar pe vremea tinereții mele nu aveam norocul unor astfel de evenimente, ceea ce era foarte frustrant. Poate tocmai de aceea îmi place atât de mult astăzi să fiu în mijlocul unor comunități pe care eu le consider valoroase. Nu aveam ocazia decât foar…

Fulgere dispersate

Astăzi, în drumul meu între școala fiică-mii și stația de autobuz către serviciu, fix în fața porți de la curtea școlii stăteau de vorbă 4 mămici (ale unor copii de clasa pregătitoare, maxim clasa întâi) și o aud pe unda dintre ele, zicând:
”- Aoleu, o grămadă de treabă am avut aseară cu tema și cu fulgerele dispersate. A trebuit să caut pe net să văd despre ce e vorba!”

Am trecut pe lângă ele cu un zâmbet în colțul gurii și multe idei în cap.

De la faptul că în școala primară copiii trebuie să-și descopere și să-și dezvolte abilitățile de căutare, identificare, sinteză, învățare a informațiilor, după propriile metode și tehnici. Și poate ar fi mai util să le spunem cum pot descoperi răspunsurile la întrebările lor, să-i ghidăm, să fim acolo pentru ei dacă au nevoie de sprijin, dar să-i lăsăm pe ei să facă asta singuri. Asta pentru a evita ca peste vreo doi- trei ani să spunem despre ei ”L-aș(Aș) lăsa(-o) să facă singur(ă), dar nu am nicio bază în el (ea), nu se descurcă!”

Până la fap…

De început ...

Sunt o persoană care crede despre sine că poate ține pasul cu tehnologia și cu noutățile, dar mi se întâmplă să fiu surprinsă că unele lucruri mi-e un pic mai greu să le fac. Și unul dintre aceste lucruri este ăsta: să am un blog și să scriu pe el.
Dar, pentru că am lucruri pe care vreau să le spun lumii, despre ce și cum fac, despre ce și cum simt, despre ce și cum trăiesc, despe ce și cum mi-ar plăcea să se întâmple câte ceva, voi încerca (de fapt, voi reîncerca) și asta! Dacă îmi va ieși sau nu, vom mai vedea noi...