Treceți la conținutul principal

Reziliență în pandemie. Ce e de făcut acum și după?


Photo credit: Pigeoneyes.com on VisualHunt / CC BY-NC-ND

Avem deja mai mult de o lună de când suntem în izolarea socială impusă de pandemie, căreia mie îmi place să-i spun și să o tratez, mai degrabă, ca pe o distanțare fizică (mult mai prietenoasă!). Cuvintele pe care le folosesc sunt importante! poate acum mai mult decât oricând...

Poate că până astăzi aveam niște repere la care să tindem, pe care să le așteptăm cu mai mare toleranță, de exemplu Paștele, dar iată că și acesta a trecut. Și afară e totul înfrunzit și soarele își face tot mai des apariția și parcă frustrarea crește pentru că viața noastră încă e plină de incertitudine. Sau, poate incertitudinea se agravează, anxietatea capătă proporții colosale pentru că, da, viața noastră s-a schimbat. Știu! Nimic nou. Auzi asta deja de multe zile. Poate că nici nu mai vrei să auzi asta pentru că îți ajunge să experimentezi.

În tot tumultul ăsta de incertitudini și vești nu chiar bune e posibil să nu mai știi care e drumul pe care mergi. Sau e posibil ca tu să fi știut drumul tău, dar condițiile să îl fi schimbat. Azi pare că nu se mai vede luminița de la capătul pandemiei.

Poate ești elev, poate că erai foarte decis spre ce îți îndrepți pașii sau poate nu. Cert e că te stresează apropierea iminentă a bacalaureatului (sau poate ești norocos și nu e anul ăsta) despre care oricum nu știi prea multe. Și-așa ideea aceasta era stresantă, acum s-a amplificat! (fie vorba între noi, va fi o experiență mult mai intensă). Te simți debusolat, presat, frustrat. Ți-e teamă că nu te vei descurca, abia aștepți să treacă și hopul ăsta, dar ce bine ar fi dacă ar mai dura puțin până vine, poate se mai limpezesc lucrurile, trăirile, poate te mai liniștești... Departe sau aproape, pregătit sau nu, el vine și dacă simți că ai nevoie de sprijin în ordonarea gândurilor și trăirilor legate de asta, sunt aici. Dacă simți că poți arunca un gând spre ce vei face după ce va trece bacalaureatul și ai nevoie de însoțire pe drumul celei mai bune decizii, tot aici sunt.

Poate ești student. Nu știi cum și când se va termina anul acesta universitar, nu știi când și cum vei susține examenele și, dacă ești la final de studii, nu știi când și cum vei intra pe piața muncii. Iată, pandemia a băgat în șomaj mii de oameni, tu ce șanse ai? Ai! Dacă ai nevoie de însoțire pe drumul acestei decizii sau ale altora, sunt aici.

Sau, poate ești una dintre persoanele afectate de pandemie? Scădere salarială, șomaj tehnic, reducerea programului sau alte și alte consecințe. Simți că nu știi cum o vei scoate la capăt? te îngrijorezi? vrei să te (re)orientezi? Sunt aici.

Sau, poate, ai avut suficient timp la dispoziție în perioada asta să reflectezi asupra propriei persoane și să ajungi la concluzia că ai nevoie de o schimbare și nu știi care e aia. Ai nevoie de însoțire pe drumul pentru cea mai bună decizie? Sunt aici.

Ce vreau să spun cu toate astea?
Că perioada asta prin care trecem cu toții ne testează, printre altele, și reziliența. E un cuvânt important, știu! Și eu l-am învățat de puțină vreme, dar am fost deosebit de încântată, în timp ce învățam despre reziliență, să constat că e o calitate pe care mi-am dezvoltat-o de timpuriu (deși nu știam că se numește așa) și m-a ajutat foarte mult în cele mai negre zile ale mele. Și au fost destule! Pe cuvânt!

Ca să ”nu pleci cu mâna goală” după ce citești acest articol, am câteva sugestii legate de reziliență și apoi, o propunere.
  • Ești copleșit(ă) de informațiile care vin din toate părțile? Dacă vrei să-ți fie mai bine, ia o pauză! Ai grijă din ce surse te informezi. Alege 2- 3 oficiale și de încredere și setează-ți două reprize pe zi în care să atribui câteva minute pentru această informare și-atât! Crede-mă, e suficient!

  • Ești în imposibilitatea de a mai face lucrurile așa cum le făceai? Noi toți suntem în același loc! Dar nu te da bătut(ă)! E o schimbare majoră pentru fiecare dintre noi, dar e necesar să ne găsim un echilibru (pentru a ne fi un pic mai bine)! Găsește/ creează o nouă rutină. Adoptă un obicei nou, sănătos, care o să-ți folosească și după ce revenim la ”normal”

  • Te emoționează, dar te și copleșește cum au reușit alții să se implice și să fie de ajutor în această pandemie? Simți că tu stai acasă și nu faci nimic folositor, important? Implică-te cum poți: cu timpul tău, cu un sfat, cu prezența ta și ascultare activă la nevoile celuilalt (online mai mult sau la telefon). Donează! Chiar și 10 lei pot fi de foarte mare ajutor, mai ales dacă vin de la mulți oameni care doar atât își permit. Și după ce faci ceva folositor, acordă-ți timp să observi gestul tău mărinimos și bucură-te de contribuția ta!

  • Ești o persoană căreia îi place să petreacă timp cu sine zilnic, dar noile condiții nu-i mai permit? Negociază limite și timp cu cei cu care împarți spațiul. Și satisfă-ți zilnic această nevoie. Ești mai degrabă o persoană care are nevoie de prezența altor oameni? Bucură-te de cei de lângă tine cu care acum ești forțat să stai. Ascultă-i mai mult. Redescoperă-i. Sau ești o persoană căreia îi place să stea cu alți oameni, dar acum ești singur(ă)? Sună-i pe cei apropiați, pe colegi, pe prieteni. Poți chiar să-ți faci un program zilnic, în care să știi clar pe cine și la ce oră contactezi.

  • Chiar dacă situația e complicată, nu-ți pierde optimismul. Amintește-ți tehnica pașilor mărunți. Ia zilele cum vin și propune-ți să faci tot ce poți tu mai bine ca să fie bine. Până la urmă, se va termina și pandemia, dar întotdeauna se va găsi altceva care să te preocupe, să te îngrijoreze. Mai ales dacă ești sănătos, numără-ți binecuvântările. Asta sigur o să te facă optimist(ă). Și dacă nu știi cum să o scoți la capăt, caută ajutor. Pentru că e bine să ceri ajutorul.

  • Simți că toate copleșesc? Simți că începe să te roadă stresul? Fă acțiuni mici, dar cu efect imediat: fă mișcare 20- 30 de minute pe zi, în fața ferestrei deschisă sau pe balcon sau (dacă ești norocos) în curte. Și dansul e mișcare. Alimentează-te cât poți tu de bine. Și dacă nu știi cum, găsești la un click distanță sfaturi- acum ai și timp. Și dormi! Odihnește-te. Corpul are nevoie în fiecare zi să se refacă! Și pentru el e o perioadă stresantă. Pentru că tu și corpul tău sunteți una (unul)!

  • Și știi ce? Poate că ar fi indicat să folosești această perioadă pentru a face acea chestie pentru care n-ai avut niciodată timp până acum, dar ți-ai dorit atât de mult! Împarte-ți timpul zilnic, fă-ți un program de care să te ții. Împarte-ți spațiul și folosește-l în funcție de destinația pe care i-ai alocat-o: relaxare, somn, masă, birou etc. Și profită de toate resursele pe care le ai la îndemână. Dezvoltă-te!
Acum, propunerea: simți că ai nevoie să te pui pe un drum? că ai nevoie de ceva îndrumare, ghidare? că nu prea mai știi de unde să o apuci? Sau pur și simplu simți nevoia să vorbești cu cineva? Programează-te la o ședință de consiliere!

Prima, e de la mine pentru tine, adică e GRATIS!
Dacă după această primă sesiune ajungem la concluzia că eu îți mai pot fi de ajutor și tu mai ai nevoie de ajutor, stabilim condițiile colaborării viitoare.


Sunt aici: alma.andrei@gmail.com





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Oportunități

Sfârșitul de săptămână ce tocmai s-a încheiat a fost unul plin pentru mine, în principal pentru că au venit cei de la DoR la Iași. Și eu m-am entuziasmat și m-am bucurat. Am și profitat de ocazie, așa cum îmi place mie să fac de cele mai multe ori. Sâmbătă am avut norocul, împreună cu alți câțiva oameni, să-i ascult pe  reporterii Oana Sandu și Vlad Odobescu povestind despre cum au ajuns ei la DoR, ce fac acolo și cum își documentează și scriu articolele. A fost un eveniment special dedicat studenților, dar nu numai. Pentru mine a fost un alt prilej de reflecție și bucurie să văd oameni cărora le place ceea ce fac și le pasă de locul în care sunt și se și vede! Dar despre altceva vreau să povestesc astăzi. Știu că nu sună tocmai înălțător, dar pe vremea tinereții mele nu aveam norocul unor astfel de evenimente, ceea ce era foarte frustrant. Poate tocmai de aceea îmi place atât de mult astăzi să fiu în mijlocul unor comunități pe care eu le consider valoroase. Nu aveam

Fulgere dispersate

Astăzi, în drumul meu între școala fiică-mii și stația de autobuz către serviciu, fix în fața porți de la curtea școlii stăteau de vorbă 4 mămici (ale unor copii de clasa pregătitoare, maxim clasa întâi) și o aud pe unda dintre ele, zicând: ”- Aoleu, o grămadă de treabă am avut aseară cu tema și cu fulgerele dispersate . A trebuit să caut pe net să văd despre ce e vorba!” Am trecut pe lângă ele cu un zâmbet în colțul gurii și multe idei în cap. De la faptul că în școala primară copiii trebuie să-și descopere și să-și dezvolte abilitățile de căutare, identificare, sinteză, învățare a informațiilor, după propriile metode și tehnici. Și poate ar fi mai util să le spunem cum pot descoperi răspunsurile la întrebările lor, să-i ghidăm, să fim acolo pentru ei dacă au nevoie de sprijin, dar să-i lăsăm pe ei să facă asta singuri. Asta pentru a evita ca peste vreo doi- trei ani să spunem despre ei ”L-aș(Aș) lăsa(-o) să facă singur(ă), dar nu am nicio bază în el (ea), nu se descurcă!” Până