Photo credit: Pigeoneyes.com on VisualHunt / CC BY-NC-ND Avem deja mai mult de o lună de când suntem în izolarea socială impusă de pandemie, căreia mie îmi place să-i spun și să o tratez, mai degrabă, ca pe o distanțare fizică (mult mai prietenoasă!). Cuvintele pe care le folosesc sunt importante! poate acum mai mult decât oricând... Poate că până astăzi aveam niște repere la care să tindem, pe care să le așteptăm cu mai mare toleranță, de exemplu Paștele, dar iată că și acesta a trecut. Și afară e totul înfrunzit și soarele își face tot mai des apariția și parcă frustrarea crește pentru că viața noastră încă e plină de incertitudine. Sau, poate incertitudinea se agravează, anxietatea capătă proporții colosale pentru că, da, viața noastră s-a schimbat. Știu! Nimic nou. Auzi asta deja de multe zile. Poate că nici nu mai vrei să auzi asta pentru că îți ajunge să experimentezi. În tot tumultul ăsta de incertitudini și vești nu chiar bune e posibil să nu mai știi care e
Cu și despre mine. Păreri, credințe, certitudini...