Astăzi, în drumul meu între școala fiică-mii și stația de autobuz către serviciu, fix în fața porți de la curtea școlii stăteau de vorbă 4 mămici (ale unor copii de clasa pregătitoare, maxim clasa întâi) și o aud pe unda dintre ele, zicând: ”- Aoleu, o grămadă de treabă am avut aseară cu tema și cu fulgerele dispersate . A trebuit să caut pe net să văd despre ce e vorba!” Am trecut pe lângă ele cu un zâmbet în colțul gurii și multe idei în cap. De la faptul că în școala primară copiii trebuie să-și descopere și să-și dezvolte abilitățile de căutare, identificare, sinteză, învățare a informațiilor, după propriile metode și tehnici. Și poate ar fi mai util să le spunem cum pot descoperi răspunsurile la întrebările lor, să-i ghidăm, să fim acolo pentru ei dacă au nevoie de sprijin, dar să-i lăsăm pe ei să facă asta singuri. Asta pentru a evita ca peste vreo doi- trei ani să spunem despre ei ”L-aș(Aș) lăsa(-o) să facă singur(ă), dar nu am nicio bază în el (ea), nu se descurcă!” Până...
Cu și despre mine. Păreri, credințe, certitudini...