Astăzi, în drumul meu între școala fiică-mii și stația de autobuz către serviciu, fix în fața porți de la curtea școlii stăteau de vorbă 4 mămici (ale unor copii de clasa pregătitoare, maxim clasa întâi) și o aud pe unda dintre ele, zicând:
”- Aoleu, o grămadă de treabă am avut aseară cu tema și cu fulgerele dispersate. A trebuit să caut pe net să văd despre ce e vorba!”
Am trecut pe lângă ele cu un zâmbet în colțul gurii și multe idei în cap.
De la faptul că în școala primară copiii trebuie să-și descopere și să-și dezvolte abilitățile de căutare, identificare, sinteză, învățare a informațiilor, după propriile metode și tehnici. Și poate ar fi mai util să le spunem cum pot descoperi răspunsurile la întrebările lor, să-i ghidăm, să fim acolo pentru ei dacă au nevoie de sprijin, dar să-i lăsăm pe ei să facă asta singuri. Asta pentru a evita ca peste vreo doi- trei ani să spunem despre ei ”L-aș(Aș) lăsa(-o) să facă singur(ă), dar nu am nicio bază în el (ea), nu se descurcă!”
Până la faptul că, dacă tu, ca adult ai nevoie să te informezi, să cauți, să te educi, n-ar fi mai bine să ai acest gând în minte când îi reproșezi copilului tău, ”nu știi nimic!”?
Dacă tratăm educația ca o necesitate continuă pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, poate am deveni mai colaborativi, mai abordabili, mai înțelegători.
”- Aoleu, o grămadă de treabă am avut aseară cu tema și cu fulgerele dispersate. A trebuit să caut pe net să văd despre ce e vorba!”
Am trecut pe lângă ele cu un zâmbet în colțul gurii și multe idei în cap.
De la faptul că în școala primară copiii trebuie să-și descopere și să-și dezvolte abilitățile de căutare, identificare, sinteză, învățare a informațiilor, după propriile metode și tehnici. Și poate ar fi mai util să le spunem cum pot descoperi răspunsurile la întrebările lor, să-i ghidăm, să fim acolo pentru ei dacă au nevoie de sprijin, dar să-i lăsăm pe ei să facă asta singuri. Asta pentru a evita ca peste vreo doi- trei ani să spunem despre ei ”L-aș(Aș) lăsa(-o) să facă singur(ă), dar nu am nicio bază în el (ea), nu se descurcă!”
Până la faptul că, dacă tu, ca adult ai nevoie să te informezi, să cauți, să te educi, n-ar fi mai bine să ai acest gând în minte când îi reproșezi copilului tău, ”nu știi nimic!”?
Dacă tratăm educația ca o necesitate continuă pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, poate am deveni mai colaborativi, mai abordabili, mai înțelegători.
Si fulgerele? ce era cu ele?
RăspundețiȘtergerePartea cu tema total deacord.
păi nu fulgerele erau problema, ci cuvântul dispersate. dar pentru mine, nici măcar acela, ci gândurile care au urmat
Ștergere